- Mieluşico, zice ieduţul, priveşte, mi-au ieşit corniţele? - Corniţele? În ce loc trebuie să-ţi crească?
- În frunte, mieluşico. În frunte...
- Nu văd nimic.
- Te rog... pipăie cu copita! Simţi ceva?
- Duţu! strigă speriată mieluşica. Ai două cucuie mari! Unde te-ai lovit atât de tare!?
- Ura-a-a! Îmi cresc corniţele! Acestea nu sunt cucuie, sunt corniţe! Cântă:
Am corniţe, am corniţe
Mă voi apăra cu ele!
Nu-i nimic că încă sunt
Tare, tare mititele!
Îmi vor creşte mari odată
Şi pe Lup de bună seamă
Îl străpung într-o clipită,
De nimic nu-mi este teamă!
- Duţu, mie când o să-mi crească corniţe?
- Niciodată, mieluşico. Niciodată! Dacă te-ai fi născut berbecuţ, ar fi fost altceva...
- Atunci... cine o să mă apere? Mi-e tare frică de lup, scânceşte mieluşica.
- Aşteaptă până se va naşte un berbecuţ. El te va ocroti. Eu, de exemplu, numaidecât voi avea grijă de căpriţele mele...
- Ieduţule, până se naşte, până creşte un berbecuţ, hainul de lup o să mă mănânce...
- Vai, mieluşico, nu te întrista... Stai fără de grijă. Ştiu cine o să te apere, o linişteşte ieduţul.
- Cine?
- Maia! Maia e o fetiţă care are cârlionţi ca şi ai tăi. Doar că sunt un pic mai măşcaţi... Şi sunt de culoarea... soarelui. Până a nu veni tu pe lume, eu cu Maia în fiecare zi alergam pe imaş. Vei alerga împreună cu noi! Când e Maia alături nu ne paşte nici o primejdie!
- Duţu, întreabă mieluşica, dar Maia... are corniţe?
- Ce vorbeşti? Fetiţele au cosiţe, nu corniţe.
- Şi cum o să ne apere de lupul cel rău?
- Nu ştiu... Dar o să ne apere! Sunt convins!
- Unde e Maia? Mi-e frică, nu încetează să scâncească mieluşica. Oricând ar putea să apară Lupul.
- Luş, o asigură Duţu, Suru nu va îndrăzni să intre în curte.
- De ce?
- Fiindcă peste curte e stăpân moş Rex. Rex e un dulău cât un lup de mare, însă e blând ca un miel... Sau ca un ieduţ... Dar dacă trebuie, devine mai fioros decât Lupul!
- Am înţeles... Ca să ne apere... şi Maia devine... mai fioroasă ca Lupul?
- Luş, nu vorbi prostii... Ea e un înger. Iat-o că vine...
Mieluşica o vede pentru prima dată pe Maia. Maia o ia în braţe, o sărută şi o strânge la piept. Mieluşicăi nu-i mai este teamă. Nu se mai gândeşte la corniţe.
- Înainte de a pleca de acasă, zice Maia, o să vă leg câte un clopoţel. Dacă vă rătăciţi, o să aud clopoţelul şi imediat vă găsesc. Ţie Duţu, îţi voi lega un clopoţel de argint cu lentă albastră. Mieluşicăi - un clopoţel de aur cu lentă roşie. Şi acum - la drum!
Dzing! Dzing! sună clopoţeii şi toţi trei aleargă spre imaş. Din urma lor vine gâsca cu şase bobocei. Încheie alaiul puiul lui Rex, căţelul Grivei.
- Tra-la-la, tra-la-la, ce frumos e-afară!
- Ga-ga-ga! Ga-ga-ga! Când e primăvară!
- Dzing, dzing, dzing, dzing, dzing,dzing, mergem la plimbare,
- Unde creşte, unde creşte iarba cea mai mare!
- Ham, ham, ham! Ham, ham,ham!
- Lup rău, fioros!
- Nu-ndrăzni să ieşi din codru
- Căci sunt curajos! cântă cât îl ţine gura Grivei şi mieluşica e fericită. Alături de prietenii săi e în siguranţă. Iar prietenii îi vor fi întotdeauna alături. Şi atunci? La ce-i mai trebuie corniţe?